scurt circuit mental

De pe ceva site de socializare primesc intr-o zi o intrebare pe care, de lene, nu am sa o cataloghez: “Este adevarat ca G. M. nu stie sa foloseasca un telefon cu touchscreen?” Prima reactive a fost de enervare, nu atat pentru ca am fost agresat de asemenea mesaje cat pentru stupizenia lor. Mai fratilor, sa fie chiar atat de idioata rasa asta umana? Da, deoarece instinctual am inceput sa gandesc (vorba vine “sa gandesc”) la oaresce motive pentru care G.M. nu stie sau nu foloseste telefonul cu touchscreen. Hmmmmm, nu cred ca nu stie, dar are o problema cu functionalitatea degetului aratator. El de mic s-a hotarat sa foloseasca in scopuri caritabile acel deget multifunctional, numit si aratator, asa ca mai mult decat pentru scobit in nas si pentru bagat in borcanul cu dulceata nu-l uziteaza. Nici macar pentru a arata cu degetul! Pentru asta a folosit degetul mijlociu, o vreme, dar pentru ca a fost pedepsit de doamna educatoare pentru pornografie infantila, a incetat sa-l mai foloseasca. Inelarul ii este atat de stangaci, chiar daca e la mana dreapta, incat nu reuseste cu el nici sa lase o amprenta. De degetul lui mic nu se poate pune problema deoarece degetul mic ii este chiar mic. Atat de mic incat se confunda des cu degetul mare, care e tot mic si nu poate face cu el nimic. Degeaba apasa el cu degetul mare (care e mic), ca touchscreenul nu-l ia in serios. Asta la mana dreapta. De stanga nu se pune problema fiindca cu stanga trebuie sa tina telefonul. Asa ca nu fiti rai si intelegeti-l! Il recomand ca dentist, are o mana de ... aur.

Uite cum se tampeste omul!

Constatarile unui om hodinit dupa atata greva

- Romani, nu va mai plangeti ca nu aveti “un chior”! Acum aveti unul si cu ce va ajuta?

- Pustioaica asta a mea (9 ani) a descarcat o poza cu Elena Udrea si incerca sa-i schimbe ceva intr-un program de prelucrare a imaginilor. Nu m-a deranjat ca era ea materialul de lucru. Eu nu o dispretuiesc atat de mult pe cat ma dispretuieste ea pe mine. Cum priveam eu jocul fetitei, nici una, nici doua, aceasta ia radiera virtuala si incepe sa stearga. Ce? Poseta. Mama, si cum tinea ea poseta aia pe mana ridicata in sus, dintr-o data ramane fara poseta. Atunci am inteles mesajul subliminal. Romania, “ia d-aci”! sau “Uite cum va arat eu ciu ciu si voi nu va prindeti!”

Cati dintre cei care fac politica inteleg cu adevarat ce inseamna economia reala? Economia care produce, care nu sta la mila, la pomana sau la greva? Cei ce produc nu au timp de greva. Cand te gandesti ce trebuie sa faci pe maine ca sa asiguri salarii, nu mai ai timp nici sa visezi. Ce guvern a facut o analiza competenta a sistemului pentru a-l face functional? In afara de a-si pune oamenii pe functii si de a ajunge la resursele statului, mai nimic. Daca nu le-au ajuns functiile le-au inventat. Pentru a pregati un export ai nevoie de atata hartogaraie si de atatea controale de-ti ies fire albe si-ti vine sa faci greva. Atatea anomalii legislative s-au strans in acesti 20 de ani, atatea organisme de control si supracontrol. Incompetenta, sub diferitele ei infatisari, sta tolanita pe toate drumurile, pe toate cararile, iti respira aerul, nu te lasa sa misti, ca un veritabil parazit. Durerea cea mai mare este ca incompetenta creeaza incompetenta, da sistemul de valori peste cap, iar creatia devine un moft ce trebuie controlat, ce trebuie impozitat, ce trebuie accizat, ce trebuie facut una cu pamantul. Ce sa facem cu creatia cand putem intinde mana sau putem imprumuta? De ce este clasa politica atat de rau famata? Pentru ca oamenii simpli vad, simt si gandesc, iar canibalismul politic, practicat ca o forma de epurare a valorilor functioneaza si nu le ramane sarmanilor oameni decat sa spuna cu ura:” De ce sa ma duc la vot? Nu am din ce alege!”. Intr-o ceata de ologi (morali) este imposibil sa incerci sa alergi sau sa mergi la pas normal. Pentru ei tu esti anormal si cu prima ocazie vei fi proclamat paria si atunci, ori te ologesc, ori fugi cat vezi cu ochii. Gata, deja am obosit! Maine cred ca am control de la vama!

prima postare

Mda, stau curios si ma intreb: Cine va citi ce voi scrie eu aici? In afara de Nicu, bineinteles. Sau poate nici el, asa ca "bineinteles" iese din text. Voi scrie pentru a cata oare fara rost? Ca si la multele extemporale la care profesorul ne-a dat nota fara sa citeasca. Am patit si la facultate asa ceva, adica aveam un examen la "drept civil-succesiuni" si cum eu nu prea frecventam cursurile (ce bine ca parintii mei nu au net sa vada pe cine au stricat banii) nu am stiut cu cine dau examen. Banuiam ca vom da examenul cu un profesor foarte dur, asa ca am invatat, asa, de capul meu, toata materia. In ziua examenului, am dus cartile cu mine, cu notite (fara copiute, fiindca la ala nu se putea copia), cu materia facuta praf, ca deh, cum nu fusesem la cursuri deloc stiam ca ma va plimba prin toata materia. Aveam ochii cat cepele de nesomn si de stres. Asteptand proful sa vina, eu incercam sa repet cate ceva in galagia din sala. Eu il intreb pe un coleg, cu o fata de nevinovat: Mai, voi v-ati invatat? Cum nu repeta nimeni? Ala, nemernic pana in suflul sistolic, ma intreaba la fel de nevinovat: Dar tu ti-ai invatat? "Da-ul" meu m-a nenorocit pentru urmatoarea ora. Ala, nemernicul a inceput sa rada cu lacrimi si a strigat in gura mare de a rasunat clasa: "- Uaaaai (era moldovean, ca un ardelean ar fi strigat Baaaaai), stati sa va spun ceva.... Bob si-a invatat pentru examen." Fir-ar sa fie, nici un alt Bob nu si-a revendicat numele de familie in acel moment, cand o liniste de prost gust s-a asternut in mizera sala. O liniste care a durat doar 4 secunde, cred ca atat cat sa-si traga magari aer in piept. Nu s-a ras, sa isterizat. "Cum sa inveti la Lupu!!!!!!!!"; "- Uaaaaai (ca majoritatea erau moldoveni, ca de erau majoritatea ardeleni as fi scris Baaaaai), tu te-ai tzacanit?" Ce mai, concluzia generala a fost ce EU am batjocorit, impietat, murdarit si chiar blasfemiat notiunea de "examen cu Lupu". Ca sa intelegeti, nemernicii aveau dreptate, bietul profesor Gheorghe Lupu (Dumnezeu sa-l odihneasca) ne dadea subiectele si, ca sa nu ne extenuam neuronii, pleca din clasa dupa ce il numea pe unul ce trebuia sa stranga lucrarile si sa i le duca. In ora aia putea sa se desfasoare intreg "razboiul secular ce a durat aproape 30 de ani", atat de lunga mi s-a parut, nu de alta, dar aveam si eu o colega care-mi starnea poftele animalice de a-i implementa oareshce purtatori de informatii genetice. La un moment dat s-a starnit o unda de rumoare, neliniste peste fetele rajite. Se parea ca prufu era bolnav si … il inlocuia exact proful pe care-l asteptam involunta EU. Acesta a intrat incruntat in clasa, ne-a informat sec de necazul profului Lupu, a cerut sa fie duse TOATEEEEEEE mijloacele de inspiratie in fata, pe catedra si a dictat subiectele. Clasa a intrat brusc in putrefactie. Roiuri de muste, mari si negre precum sufletul profesorului, stateau pe geamurile inchise ermetic, ca sa nu existe nici macar aer atat de necesar. Doar eu il iubeam pe acest profesor. Doar eu scriam, cu gesturi largi ca sa ma vada toate lumea ca EU SCRIU FIINDCA … STIU! Ii mai tratam cu cate un zambet bonom, care numai bonom nu era. Toata clasa a luat nota 2, doar eu am luat 9. Si acum mai pot da consultant celor ce vor sa-si imparta averile.